Ce ii face pe unii parinti sa fie atat de intelepti in relatia cu copiii lor?
Cum fac sa fie incantati, sa iubeasca neconditionat dincolo de aspectul fizic, de cat de total altfel este copilul lor in manifestari si in ceea ce gandeste?
Sa fii incantat, mandru, fericit si sa te lauzi cu copilul tau aflat pe o scena sau care are rezultate extraordinare la scoala, este foarte usor.
Ce au in plus parintii care ating nemarginirea iubirii alaturi de copii care nu sunt inzestrati cu capacitati remarcabile, sunt bolnavi sau se manifesta altfel decat ar fi firesc? Cum de nu se sperie acesti parinti de ceea ce este in capsorul unui copil, de ceea ce traieste total diferit de ceilalti copii? Cum de nu se intreaba “De ce m-a pedepsit Dumnezeu in felul asta?” Cum depasesc rusinea in fata celor cu copii “normali”? Cum scapa de gandul ca sunt “gresiti”?
Sunt abilitati de bun simt, am spune – iubire, acceptare, compasiune, empatie. Cand aceste abilitati sunt traite constient si sunt insotite de actiuni, au rezultate uimitoare pentru sufletul unui copil si pentru viata lui.
Si…cand traiesti astfel de sentimente cu siguranta iti spui “Dumnezeu m-a binecuvantat cu acest copil, cu aceasta experienta, ca sa invat asemenea sentimente fata de toti ceilalti oameni. Multumesc, multumesc, multumesc.”
Cu iubire,
Zoia