Cat de naivi suntem cand vorbim despre defectele celor de langa noi,
sperand ca ceilalti sa se uite intr-acolo si sa nu le vada pe ale noastre!
In ziua in care vom intelege ca vorbim doar despre ce este in noi,
cand vom accepta ca ceea ce numim defecte, radem de ele,
le criticam si le judecam aspru, sunt parti ale noastre,
cand vom accepta ca toate ne sunt date ca sa le folosim si sa invatam din ele,
nu se le negam si sa le ascundem…
in acea zi vom afla ce inseamna sa fim binevoitori fata de noi
si fata de ceilalti,
in acea zi vom intelege undeva in fiinta noastra
ce inseamna sa ne iubim pe noi si pe ceilalti.
O astfel de luciditate intima poate fi socanta si dificil de acceptat,
pana cand gustam din pacea pe care o aduce in sufletele noastre si
vedem cat de usor este sa traim fara sa criticam.
Cu luciditate si iubire,
Zoia