Mi-am imaginat cu ceva timp in urma cum ar fi ca oamenii sa se intalneasca la un ceai si sa-si impartaseasca din intelegerile lor simple de viata.
Iata ca aseara s-a intamplat prima “intalnire de constientizari”.
Am simtit o imensa bucurie la fiecare poveste de constientizare impartasita. Si…asa cum zicea Carmen, bucuria cea mai mare e ca fiecare a luat ce avea nevoie din fiecare poveste.
Imi amintesc de primele mele constientizari cand imi parea fabulos ca aflam ce inseamna in mine sa fiu suparata, ce inseamna in mine sa judec pe cei de langa mine, ce inseamna in mine sa fiu atenta, ce inseamna in mine sa ma bucur, sa iubesc, sa-mi fie frica.
Desi traisem ani de zile toate acestea, era de parca abia atunci le descopeream pentru prima data. Apoi am inteles ca este normal sa se intample asa si, in final, a ramas doar bucuria de a fi, de a observa si de a face ce este de facut la momentul potrivit.
Am vazut in timp ca, nu exista descoperire mai mare decat descoperirea a Cine esti tu. Si nu ma mai astept sa stiu pur si simplu intr-o zi un raspuns la aceasta intrebare si sa spun “Gata, stiu cine sunt eu”. Inteleg acum ca este o descoperire continua, adica o bucurie continua.
Descoperi cine esti cand devii constient de gandurile tale, descoperi cine esti cand devii constient de reactiile tale, descoperi cine esti cand devii constient de emotiile tale, descoperi cine esti cand devii constient cum esti in relatiile tale, descoperi cine esti cand devii constient de vorbele tale, descoperi cine esti cand devii constient de dorintele tale, descoperi cine esti cand devii constient de actiunile tale, descoperi cine esti cand descoperi care sunt fricile tale, descoperi cine esti cand descoperi de ce iubesti, cand iubesti si ce iubesti.
Asta iti aduce bucurie dupa bucurie! Asta iti aduce acceptarea a cine esti. Acceptarea iti aduce mai multa lumina – vezi mai clar – si te tine in prezent. Sa stai in prezent si sa vezi cu claritate, declanseaza ceva adanc in interiorul fiintei tale. Asta iti aduce iubirea de sine ce te face sa stralucesti si sa-i ajuti si pe ceilalti sa straluceasca.
Vorbim adesea despre vorbe mari ca pace in suflet, fericire, înțelepciune și iubire. Cum sa ajungem sa traim aceste vorbe fara sa fim constienti cand le traim? Ni le dorim ca si cum nu le-am trait vreodata. Le-am trait cu siguranta. Poate fara sa fim prezenti in clipa in care le traiam.
Ca sa cunosti aceste trairi e nevoie sa fii atent la clipa prezenta in timp ce o traiesti. Traiesti atent, prezent si constient de clipa aceasta? Doar asa poti sa faci cunostinta cu tine, cu ce simti, cu ce gandesti, cu ce crezi, cu ce te ghideaza, ce te impiedica, ce te bucura, ce te intristeaza.
Si, uneori, cand faci cunostinta cu tine cu atat de multe nestiute, ti se face teama. Teama pentru ca nu vrei sa afli despre tine ceva de care iti va fi rusine, teama de ceva pentru care ai putea fi criticat, teama de ceva care te-ar face sa fii altfel decat esti acum. Atunci te intrebi: „Daca o sa fiu altfel, o sa mai fiu acceptat, iubit, apreciat?
Si dupa ce descoperi atat de multe despre tine, ce sa faci cu tine despre care atata timp nu ai stiut sau nu ai acceptat ca esti asa cum esti?
In astfel de clipe, oamenii alaturi de care ai inceput aceasta descoperire, oamenii care inteleg fiecare traire a ta, sunt langa tine, te sustin si te imbogatesti cu toate descoperirile lor. Aceasta este puterea constientizarilor impartasite intr-un grup de oameni care vor sa-si traiasca viata constient.
Va multumesc ca existati, oameni frumosi!
Zoia