Intr-o zi Silvia a simtit pur si simplu o chemare spre a-si trai intr-un mod constient viata.
Dupa programul “Ce NU ne spunem atunci cand comunicam”, Silvia imi spunea foarte firesc ca invata sa nu se mai grabeasca.
Asta mi-a amintit de ceea ce-mi povestea mama cu putin timp in urma:
“Sa vezi, azi dimineata ma grabeam sa ajung prima intr-un loc ca sa nu stau la rand si ca sa castig timp. Am ajuns prima si mi-am dat seama ca am uitat ceva, asa ca m-am intors.
Atunci am inteles ce am facut toata viata mea: toata viata m-am grabit sa castig timp si am pierdut timpul de care fugeam.
Ma grabeam sa prind un timp care nu venise si pierdeam timpul care il aveam chiar acum.”
Simplitatea faptului de a trai fiecare clipa, ne sperie uneori si ne grabim in alt timp si in alt loc sa gasim ceea ce este chiar acum aici.
Nu avem nevoie sa mergem in alt timp ca sa descoperim ce inseamna sa traim constienti acum. Sa traim constienti ne face sa castigam enorm de mult timp.
Mintea noastra o ia de multe ori inaintea timpului si ne cheama amagitor intr-acolo.
De ce?
Pentru ca este incomod sa te uiti la tine si sa te vezi exact asa cum esti. Nu suntem obisnuiti sa facem asta. Asa ca ii dam voie mintii sa ne amageasca: “Candva o sa fiu pregatit”, “Candva o sa arat bine”, “Candva o sa am bani”, „Candva o sa scap de suferinta asta” “Candva o sa ma iubesc mai mult”, Candva o sa ma iubeasca cineva asa cum sunt”.
Mintea ta cu ce te amageste? Spre ce te indeamna sa te grabesti?
Aici, acum,
Zoia