citeste prima parte aici
Un alt posibil motiv: preferam uitarea… uitand de iertare.
Uneori este asa: nu apare niciun gand de iertare, pentru ca celalalt a incalcat grav un principiu al nostru de viata. Cu toate acestea, am dori sa uitam ce s-a intamplat, ca sa nu ne mai doara tradarea, minciuna sau abuzul aceluia.
„As vrea sa pot sa uit, as vrea ca viata mea sa fie ca inainte de acea situatie, as vrea sa-mi gasesc linistea in care traiam inainte, as vrea sa ma intorc la normal”.
„Dar nu am cum sa uit ca m-a ranit! Nu pot sa uit ce mi-a facut! Cum sa pot uita daca ma doare atat de rau?”
Cei de langa cel care sufera astfel, detasati de durere, spun cu totii: „Nu trebuie sa uiti, trebuie sa ierti!”
Dar…ceea ce nu stiu cei care dau un astfel de sfat este ca, cel care nu a gustat niciodata aroma, savoarea si fericirea iertarii, nu are cum sa-si doreasca iertarea in locul uitarii.
El isi doreste uitarea pentru ca a auzit de multe ori si crede ca „Timpul aduce uitarea si uitarea aduce vindecarea” si pentru ca nu cunoaste sentimentul de eliberare pe care il aduce iertarea.
Intr-adevar, nu trebuie sa uitam pentru a ierta. Ceea ce a fost iertat este inca in amintire. Dar, putem sa recunoastem fericirea adevaratei iertari atunci cand amintirea nu ne mai declanseaza o impunsatura in inima, un gol in stomac sau o durere in ceafa.
Apoi, dupa ce am invatat sa iertam cu intreaga noastra fiinta si cu bucurie, observam ca nu mai putem fi raniti. Nu mai avem ce sa iertam. Multe fapte nu sunt scuzabile, dar asta nu ne impiedica sa iertam omul.
Un alt motiv pentru care este atat de greu sa iertam este ca, ceva din noi crede ca daca pastram rachiuna si supararea, asta ne ofera o putere asupra celui care ne-a gresit cu ceva.
Acum, ca ne uitam detasat la acest motiv, vom spune ca nu are nicio logica sa facem asa ceva. Doar ca nu intotdeauna vedem cat de intortocheate si ilogice sunt caile subconstientului in care ingropam ranile si durerile. Este de ajuns sa ne uitam intr-o relatie de cuplu din care a disparut iubirea si armonia.
Tot logic stim ca pastrarea supararii mentine in noi insine norii negrii si furia. Iertarea insa scoate la iveala intotdeauna partile noastre pozitive, luminoase, bune, iubitoare ce ne aduc bunastare acum si in viitor.
Daca doi parteneri stiu ca au ajuns la sfarsitul relatiei lor, iertarea este esentiala inainte de separarea lor. Iertarea ii elibereaza pe amandoi de manie, de dorinte de razbunare, care intretin intre cei doi carlige psihice sau atasamente energetice nesanatoase.
Inca un motiv ilogic
Credem ca pentru a putea ierta, celalalt trebuie sa recunoasca in fata noastra ca ne-a ranit, ca ne-a gresit, ca ne-a suparat. Credem ca ne datoreaza scuze si am vrea sa fie nemultumit de el insusi, sa sufere pentru ceea ce ne-a facut, ca si cum acest lucru ne-ar ajuta sa ne vindecam durerea noastra.
Acum, privind rational acest motiv, cum am putea fi cu adevarat fericiti cand vedem ca sufera altcineva? Aceasta este o fericire foarte perversa.
Cu un minim de sinceritate fata de sine, putem sa recunoastem in viata noastra ca, de exemplu, pentru aceeasi fapta, pe unul il putem ierta usor pentru ca si-a cerut scuze, iar pe un altul, pentru ca nu si-a cerut scuze, il purtam in mintea noastra impreuna cu multe ganduri negative. Aceste ganduri negative ne tin legati de acela si nu stim de ce pierdem energie si nu putem fi fericiti.
Oricare ar fi motivul pentru care ne este greu sa iertam sau pentru care ne ascundem si spunem ca nu avem nimic de iertat, inainte de orice demers de iertare, merita sa verificam cu toata onestitatea daca ne dorim sa iertam.
Dorinta de a ierta vine din cateva intelegeri simple:
- prin neiertare, pastram o rana care nu se poate vindeca pana nu iertam;
- mintea noastra se intoarce frecvent in trecut amintindu-si o nedreptate, dar refuza sa vada ca viitorul nostru va fi foarte tulburat si chinuitor daca nu iertam. Prin iertare, nu dispare actiunea sau situatia din trecut, dar, cu siguranta, iertarea ne aduce liniste in viitor.
- daca ne amintim o situatie in care am ranit pe cineva, apare in noi dorinta profunda de a fi iertati. Ne dorim sa ne eliberam de acea amintire si celalalt sa ne ierte ca sa se elibereze si el.
Oare nu este la fel si pentru ceilalti oameni, indiferent daca ne spun sau nu?
Daca am putea sa citim gandurile lor sau sa le simtim durerea de a nu fi iertati, am intelege cata nevoie avem toti sa iertam si sa fim iertati.
Ca sa ajungem la aceasta virtute – Iertarea – avem de facut mai intai cunostinta cu nepuntinta noastra de a-i accepta pe ceilalti asa cum sunt. Avem de cunoscut si neputinta altora de a ne accepta pe noi asa cum suntem.
Apoi, treptat, ajungem sa intelegem diferitele mecanisme ale vietii si sa gustam fericirea Iertarii.
Apoi traim in Iubire.
Iertarea este un proces spiritual ce ne aduce o imensa si binefecatoare libertate de a fi noi insine in iubire.
Pentru iubire si libertate,
Zoia 💞
Practica este mai buna: https://zoia.ro/evenimente/iertarea-calea-spirituala-catre-tine/