Cu cat mai mare este dorinta de evolutie spirituala, cu atat mai mult avem nevoie sa devenim constienti de emotiile, de gandurile noastre si de energia noastra.
Se spune ca fiecare greutate care ne aduce suferinta, dezamagirea sau frustrarea, ne arata ca mai avem de inteles si invatat ceva.
Greutatile pot fi cauzate de gandirea negativa, de decizii luate fara respectarea naturii noastre sau din conditionarile de a trai in frica. Dar, greutatile sunt si o cale de evolutie spirituala.
Uneori, dupa ce depasim unele dintre greutatile vietii noastre si invatam sa gandim pozitiv pentru noi insine, foarte usor cadem in judecarea celor care trec prin greutati. Gandim ca ei nu sunt inca spirituali, ca nu fac nimic pentru a se dezvolta.
Pana sa ajungem la acel punct de evolutie in care traim in pace cu oamenii si cu evenimentele vietii noastre, avem cateva praguri de trecut.
Unul dintre pragurile de trecut este sa iertam si sa ne iertam.
La prima vedere, mai ales pentru cei care au inteles importanta iertarii, nu pare atat de greu.
Greutatea vine in primul rand din faptul ca nu vedem intotdeauna ca mai este ceva de iertat la noi sau la cei de langa noi. Uneori luam viata cu toate neiertarile ca ceva foarte normal. Avem obiceiul de a face dus zilnic, dar nu avem in obisnuita noastra intrebarea “Ce am de iertat azi?”.
Intr-o perioada din viata mea, in care parca se adunasera mai multe greutati decat puteam duce, mi-am dat singura un exercitiu de facut zilnic.
Pentru ca mi se parea ca este din ce in ce mai greu, am observant ca eram din ce in ce mai tentata sa judec toti oamenii pe care ii intalneam. Nici nu mai conta ce faceau, ce spuneau sau cum aratau, gaseam imediat ceva de judecat. Cand am observat asta, binenteles ca m-am intors cu judecata spre mine. Dintr-odata nu mai eram buna de nimic, pentru ca ajunsesem sa judec pe toata lumea. Ca sa ies din acest vartej care ma ducea tot mai jos, mi-am propus sa spun imediat cum vad pe cineva “Te iert!” si apoi sa-mi spun mie “Ma iert!”.
Binenteles ca nu era tocmai o iertare adevarata, dar imi doream foarte mult sa ma conectez cu aceasta energie a iertarii ca sa scap de starea aceea neplacuta in care ma ducea judecata a tot si toate.
La fel ca in toate aspectele vietii, exista motive diferite pentru fiecare om, pentru care ceva este greu de iertat. In plus, mintea mascheaza de multe ori adevarata iertare sub o declaratie spusa rapid: „L-am iertat si m-am iertat!”, mai ales cand avem asteptari mari ca totul sa mearga bine in viata noastra.
Un posibil motiv pentru care este greu sa iertam
Cand parerea noastra despre ceva nu este acceptata de altcineva, avem impresia ca una din doua este gresita – parerea mea sau a celuilalt. Devenim astfel imediat victime nevinovate ale acelei impresii. Binenteles ca este dificil sa traim fericiti intretinand astfel de impresii!
De fapt, parerea mea nu este nici corecta, nici gresita, este doar o intelegere mentala asupra unui aspect mic de viata, o particica mica din intregul vast. La fel si parerea lui.
Putem sa spunem cine are dreptate?
Putem doar sa ne bucuram amandoi ca ne imbogatim cu o perspectiva noua. Conceptele de minte deschisa si largirea orizontului nu au nicio valoare fara intelegerea aceasta simpla. De fiecare data cand ascultam parea cuiva, contrara parerii noastre, avem cel putin doua mari castiguri:
- ne imbogatim viziunea asupra vietii cu o perspectiva la care poate nu ne-am gandit niciodata;
- aceasta simpla acceptare nu ne mai duce la judecarea celuilat si nu ne mai raneste asa-zisa respingere.
Daca suntem raniti de o vorba, de o fapta sau pentru ca suntem respinsi noi sau ideile noastre, ego-ul nostru nu este deloc fericit si incepem sa credem ca nu suntem suficient de buni, ca nu suntem perfecti.
In acest punct apare un mare paradox: nedreptatea ce ni s-a facut ne face sa ne simtim foarte importanti.
Paradox, asa-i?
Desi nu ne simtim bine, preferam sa fim nefericiti si importanti, mai degraba decat un oarecare relaxat si fericit. Suferinta si ranile sunt hrana perfecta pentru un ego mare. Daca este mare, are nevoie de multa „mancare” – suntem din ce in ce mai importanti, deosebiti, speciali, pe masura ce adunam mai multe situatii in care oamenii nu ne dau dreptate, ne ranesc cu felul lor de a fi si de a vorbi. Ego are impresia ca devenim din ce in ce mai buni pe masura ce gasim tot mai multe greseli la ceilalti.
Mare capcana si nu tocmai usor de observat!
Ba da, este usor de observat la ceilalalti. Ne este usor sa recunoastem cand cineva vorbeste despre ce i s-a intamplat groaznic, despre cum l-a jignit cineva, despre cat de nedrept a fost un altul cu el, despre cel care nu poate fi iertat ca i-a taiat calea cu masina lui…
Desi vorbeste despre ceva neplacut, se complace in a repeta iar si iar greseala aceluia spunand, din cand in cand, ca el nu ar face asa ceva, pentru ca asa ceva nu se face.
Vorbeste cu patos de parca ar vrea sa elimine toate cauzele suferintei, adica toate cate i le fac pe nedrept ceilalti. De fapt, la nivel subtil, simtim cat de important se crede ca i se intampla toate aceste nenorociri.
Oare cine nu a trecut cel putin o data printr-o astfel de situatie?
Cu toate aceste vaicareli si neiertari n-o sa ne fie niciodata usor sa acceptam viata asa cum este. Viata o sa fie un loc in care este dificil sa traiesti, cu oameni cu care este dificil sa comunici si cu o multime de probleme greu de rezolvat. N-o sa vedem ca viata este o abundenta de oportunitati de invatare si evolutie.
Alt posibil motiv … continuare
2 comentarii. Leave new