foto preluata de pe facebook ArtPx
– Nu stiu cum sa-ti zic ceva si sa nu para ciudat. Simt de multe ori ca zace ceva in mine si nu stiu de ce nu las sa se vada. Parca vrea sa iasa si apoi…apas frana.
– Ce nu lasi sa se vada?
– Nu stiu, este ca un rebel care ar vrea sa faca multe…
– Zi-mi ce ar vrea sa faca rebelul din tine.
– Sa danseze, sa joace teatru, sa rada, sa vorbeasca oamenilor…simt ca pot sa schimb lumea cu acel rebel din mine si…apas frana…. ma opresc, nu stiu de ce.
– Stii.
– Nu, nu stiu….ba stiu, ma opresc de fiecare data cand stiu ca sunt anumite norme sociale, cand stiu ca unele lucruri nu se fac, dar am ceva in mine care tresalta, vibreaza, nu-mi da pace, am o multime de idei, ma vad impreuna cu alti oameni care cred in ideile mele, vad cum pornim trasarind de bucurie, ma cuprinde un entuziasm imens si stiu ca e o idee grozava, ca ar ajuta o multime de oameni….si …nu fac nimic…nu fac absolut nimic din tot ce vreau si…nici nu mai stiu ce vreau. Nu spun nimanui despre toate astea si nici mie nu stiu ce sa-mi spun. Nu cred ca se poate trai in societatea noastra si sa faci ce-ti place….e greu…e atat de greu sa faci ce-ti place…
– Stii cum stralucesti cand vorbesti despre ceea ce tresalta de bucurie in tine? Stii cum ti se indoaie spatele cand vorbesti despre normele ce trebuie sa le respecti si despre cat de greu e?
– Nu…mi-a zis cineva odata ca ar trebui sa ma uit in oglinda cand invat speech-uri . Fac asta, dar nu stiu cum arat. Ma gandesc ca sunt inca tanar si poate o sa vina candva vremea in care o sa-i dau voie rebelului din mine sa infrumuseteze lumea asta.
– Cand o sa fie vremea aia?
– Poate la pensie…nu stiu.
– Poti s-o faci azi.
– Azi?
– Da, chair acum. Ce vrea rebelul din tine sa faca acum?
– Sa danseze, sa danseze asa cum e dansul inauntrul intregii fiinte, sa danseze cum n-a dansat niciodata, fara sa vada nimic in jur, doar sa lase muzica sa treaca prin el si sa iasa afara dansul ca bucurie, ca zambet in miscare, ca atunci cand infloresc florile si se bucura ochii, sa fiu doar dans si nimic altceva sa nu fie, sa nu mai stiu de unde pana unde este muzica si de unde pana unde dansul si nu mai sunt eu…e doar dansul.
– Sa dai viata dansului din tine?
– Da, sa traiesc dansul si el sa ma traiasca si sa nu fie nicio diferenta si niciun alt gand.
– Iti doresti pentru copiii tai sa traiasca o viata in bucurie si sa isi dea voie sa traiasca bucuria dansului si a orice altceva le va face placere?
– Ce intrebare e asta? Orice parinte isi doreste asta pentru copiii lui.
– Nu, nu te intreb despre orice parinte, te intreb pe tine daca vrei asta pentru copiii tai.
– Da, mai mult decat orice pe lumea asta.
– Atunci fa asta pentru copiii tai. De la nimeni altcineva nu vor invata mai bine decat de la tine.
– Dar le spun adesea sa faca asta, ii incurajez mereu sa traiasca cu bucurie tot ce au de facut, dar ei parca nu se bucura de nimic, stau cuminti pe calculator sau tableta.
– Cum ai vrea sa auda cuvintele tale? Cum sa creada un singur indemn din partea ta, daca viata ta le arata altceva? Cum sa te creada ca ii inveti de bine, daca le demonstrezi in fiecare zi cum e sa apesi frana ori de cate ori iti doresti sa razi, ori de cate ori iti doresti sa dansezi, ori de cate ori iti doresti sa urci pe scena si sa trezesti lumea?
Daca nu pentru tine, atunci pentru copiii tai, inceteaza sa mai permiti sa zaca nefolosite in tine atat de multe daruri.
Ridica-te si imparte in lume darurile tale.
In fiecare clipa in care stralucesti pentru ca exprimi unul dintre darurile tale, oferi si altora incredere sa straluceasca si sa-si imparta si ei darurile. Acolo gasesti implinirea pe care o cauti.
– Ma duc sa dansez ????
Cu incredere si bucurie,
Zoia