Cea mai mare bucurie e atunci cand, intr-o comunitate cum este Comunitatea Am Incredere, oamenii, nu doar cresc impreuna, ci incep sa daruiasca altor oameni din cresterea lor impreuna si din cine au devenit.
Simplu spus este asa cum zice Magda pe blogul ei: „a fi e ceva ce ne datoram unii altora. Ne cream unii pe alții…”
Magda este unul dintre oamenii care contribuie la aceasta creatie si ea descrie cel mai bine ce se intampla intr-o comunitate:
„Recent am descoperit un cuvant exotic si fascinant: ubuntu. Nicio legatura cu sistemul de operare… Dictionarul spune ca Ubuntu este de fapt un concept, a carui esenta este Eu sunt, datorita tie. Intr-un anumit sens, a fi e ceva ce ne datoram unii altora. Ne cream unii pe altii si avem nevoie sa ne sustinem aceasta creatie. Contribuim la aceasta creatie de fiecare data cand gandim, cand vorbim cu si despre altcineva, cand interactionam cu cei din jur. Umanitatea mea este intarita si confirmata de tine, si de tine, si de tine. In acelasi timp, eu iti confirm si iti reafirm aceasta umanitate, cu fiecare interactiune, la nivel fizic sau mai subtil, la nivel de gand, emotie, intentie.
Cele de mai sus suna foarte bine si in acelasi timp apare firesc intrebarea: cum ramane cu persoana, unica si diferita? Unde, cand si cum ma armonizez cu ceilalti astfel incat sa formam un intreg, fiecare cu rolul lui, intr-un ansamblu care functioneaza pentru un scop pe care numai astfel il putem realiza?
Cred in unicitate si diferenta. Si lucrurile incep sa se vada mai nuantat.
….
Cealalta realitate care sustine procesul se cheama comunitatea „Am Incredere”.
Am intalnit-o pe Zoia Zarnescu in…Bootcamp. Ea trainer, eu invatacel participant. Mi-a pus o intrebare si ceva s-a intamplat. O situatie care ma impiedica sa-mi vad de viata a devenit ceva la care sa ma pot uita si pe care sa indraznesc in sfarsit sa o rezolv.
Ce am descoperit mai departe au fost oamenii din jurul Zoiei. Impreuna cu ei exersez increderea, inteleg ce nu ne spunem atunci cand comunicam, care este magia diferentei dintre barbati si femei, cum sa cultivi emotiile sanatoase si cum sa iti acorzi (cel putin) 21 de zile pentru a te deprinde sa traiesti constient si cu atentie. Dansand intr-o zi ploioasa de sambata, la o ceasca de ceai…si prajituri, printre care povestim despre una despre alta. Invatam unii de la altii, fiecare din ceea ce a trait si din ceea ce celalalt a trait, astfel incat sa ne hranim dintr-o experienta mult mai vasta si sa ne dezvoltam mai rapid. Si alaturi de noi, Zoia, cu intrebarile potrivite, la momentul potrivit.
Despre comunitate, de la A(ndy) la Z(oia) si inapoi. Recunostinta! Si alaturi de ei, atatia oameni minunati. Daca ar fi sa scriu numele tuturor celor pe care i-am intalnit, articolul s-ar lungi si mai mult, asa ca voi face altceva. Draga (si atat), ne-am intalnit cu un scop. Oricare ar fi acesta, cresc alaturi de tine si spun cu toata increderea: „eu sunt, datorita tie”. Te vad! Si Multumesc!
Citeste tot articolul Magdei pe blogul ei magdaracoviteanu.ro
Multumesc, Magda!
„Caci dupa cum o piesa de mozaic are valoare numai prin relatia sa cu intregul mozaicului, tot astfel unicitatea persoanei umane isi gaseste pe deplin sensul numai prin rolul pe care il joaca intr-un intreg.” Viktor Frankl
Cu recunostinta,
Zoia