– Care este Adevarul? Vreau sa stiu care este Adevarul adevarat! Cum stiu cine spune adevarul? Fiecare intelept spune ca a gasit adevarul si eu nu stiu pe care sa-l cred. Suna bine fiecare adevar pe care il citesc de la ei, dar eu de unde sa stiu ca ei spun adevarul?
– Vrei sa stii adevarul tau sau adevarul altora?
– Pai de ce trebuie sa fie mai multe adevaruri? Nu exista un singur adevar? Nu e mai simplu sa avem toti un singur adevar care sa ne ghideze pe toti? Unde ajungem daca fiecare are adevarul lui? Pana si Iisus a spus “Cunoaşteţi adevărul şi adevărul vă va elibera”. Vreau si eu aceasta eliberare. Vreau sa nu ma mai chinui cu o mie de ganduri despre adevar.
– Pai este chiar acesta pe care il spui tu acum: cunoaste-ti adevarul si acesta te va elibera. Vrei eliberarea de cele o mie de ganduri. Care sunt aceste ganduri? Esti pregatit sa cunosti cu adevarat aceste ganduri? Vrei cu adevarat sa stii care sunt aceste ganduri care te chinuie? Vrei sa fii atat de sincer cu tine si sa te uiti la aceste ganduri si la toate starile pe care le traiesti din cauza acestor ganduri? Asta inseamna sa stii adevarul despre tine acum. Care adevar vrei sa-l stii daca nu accepti sa infrunti adevarul acestor ganduri?
– Gandurile sunt doar ganduri si unele nu sunt deloc placute, cum sa stea adevarul in ele?
– Daca te astepti ca adevarul pe care il cauti sa arate ca un obiect, ca o pastila sau ca un citat frumos scris, atunci, da, n-o sa gasesti adevarul in simplul fapt de a te uita cu toata onestitatea in tine insuti cautand sa te cunosti atat de intim incat sa-ti stii si gandurile.
– Da, eu cred ca adevarul este un cuvant sau o fraza sau ceva ce primesc de la cineva si acest ceva ma elibereaza pe loc. Apoi o sa fiu intelept si eu.
– Spui ca unele ganduri nu sunt placute si nu vrei sa te uiti la ele. De ce anume sa te elibereze „ceva-ul” acela daca tu insuti nu stii adevarul despre aceste ganduri? Pentru ce te rogi? Pentru ce chemi gratia divina la tine daca nu vrei sa stii adevarul despre ceea ce este in tine?
Vrei sa fii iluminat pentru ca rostesti un cuvant sau ca primesti de la cineva un „ceva” , cand insasi cunoasterea acestor ganduri neplacute aduce iluminarea si intelegerea fiintei tale.
– Parca are oarecare sens, dar nu inteleg.
– Da-mi un exemplu de gand pe care il ai si nu iti place ca il ai.
– Cel mai frecvent gand care il am si care nu imi place este ca toti oamenii din preajma mea sunt niste idioti. Am citit ca nu este bine sa judeci oamenii, dar cum sa nu-i judec daca sunt tampiti? As vrea sa nu-i mai judec, dar numai ganduri dintr-astea am. Ce iluminare sa gasesc in gandurile astea?
– In chiar aceste ganduri nu gasesti iluminare. Iluminarea vine cand te uiti cu luciditate la aceste ganduri si intelegi ca toti acei oameni despre care gandesti ca sunt tampiti, sunt doar oameni. Apoi vezi ca fiecare om are felul lui unic de intelepciune. Apoi vezi ca, ascultand cu atentie fiecare om, poti sa inveti de la fiecare in parte cate ceva. Apoi esti recunoscator pentru unicitatea fiecarui om si nu mai ai ganduri de judecata si nici nu te mai crezi tu mai destept ca ei. Asa este adevarul!
Adevarul ti se ofera dupa ce te deschizi ideii de a te uita cu onestitate la tot ce ai in tine. Fa-ti curaj sa te uiti cu detasare si blandete la acele ganduri negre din tine.
Vrei sa afli adevarul despre aceasta observare blanda?
Adevarul vine singur cand ai curaj sa te uiti la gandurile neplacute, la actiunile neplacute, la vorbele neplacute, pentru ca aprinzi lumina constientei asupra a ceea ce tineai ascuns in tine.
Cu cat aduci mai des ceva in atentia ta constienta (adica nu mai ascunzi pentru ca este neplacut, nu mai bagi sub pres), cu atat mai repede poti sa vezi cum se dizolva, pierde din puterea pe care o avea cand negai si tineai ascuns.
Asa capeti intelepciune si rabdare si, acesta este tot procesul de descoperire a adevarului interior despre tine insuti.
Zi dupa zi cand observi cu blandete, tot ceea ce este neplacut in tine, negrul pierde din putere si pentru ca nu mai are putere, intr-o buna zi piere.
Apoi, traiesti fericit fara acele ganduri negre si, din cand in cand, tot mai rar, iti mai aduci aminte ca…undeva….candva…intr-o situatie asemanatoare ai fi avut un gand negru si zambesti cu intelegere si blandete acelor vremuri.
Apoi, poti sa-i intelegi si pe toti acei oameni pe care ii judecai inainte, poti sa intelegi si chinul lor, si dorinta lor de a ajunge si ei la adevar si, se naste in tine dorinta de a-i servi pe ei cu ceea ce ai descoperit tu.
– Multumesc, acum nu mai vreau sa ajung la ceea ce imi imaginam ca este adevarul suprem. Acum imi dau seama ca voiam sa ajung la el ca sa ma dau mare in fata acelora pe care ii consideram prosti. Voaim sa le arat ca eu detin adevarul ultim si ei sa ma iubeasca, sa ma respecte si sa vina la mine sa ma roage sa le spun eu adevarul. Adevarul e ca nu voiam adevarul de dragul adevarului ci doar ca sa ma iubeasca toata lumea ca eu detin adevarul. Acum inteleg ca un astfel de adevar nu aveam cum sa-l gasesc pentru ca nu era in lumina Adevarului.
Cu iubire si incredere,
Zoia
Care este adevarul tau?