Parca absolut intamplator, in ultima vreme, tot venea cineva sa-mi puna din senin o intrebare: “Ce este compasiunea?”
Stateam, la inceput, sa caut in minte un raspuns frumos si nu-l gaseam.
Am avut chiar un gand sa caut definitia in dictionar ca sa fiu pregatita data viitoare cand primesc intrebarea si sa stiu raspunsul.
Mi-am ras de mine si de acest gand si ma si vedeam la gradinita cu poezia neinvatata :).
Atunci am trait instant un sentiment care pentru mine se cheama compasiune dar fara a-i fi dat vreodata vreo definitie. Era o traire calda si blanda de intelegere fata de copilul prins cu poezia neinvatata si… a trecut repede acea traire.
Cand altcineva a venit cu aceeasi intrebare, a fost pentru prima data cand am vrut sa scot acea traire la suprafata, parca s-o aduc in fata ochilor s-o vad si s-o pot descrie.
Multa vreme doar am ramas uitandu-ma la acel sentiment cu tacerea celui care nu are nimic de facut si … nu am gasit cuvinte de rostit, pentru ca trairea traise toate cuvintele.
Pana cand, intr-o zi am trait din nou acel sentiment fiind fata in fata cu o alta persoana si, a fost un moment in care, am stiut ca era la fel ca celalalt moment, chiar daca atunci am simtit compasiune pentru copilul-eu prins cu poezia neinvatata, iar acum simteam compasiunea omului din fata mea.
Brusc, am inteles ca in trairea sentimentului de compasiune nu exista nicio diferenta pentru ce sau pentru cine apare. Nu exista cineva care face ceva pentru altcineva, nu este nevoie de o relatie intre cei doi, nu e nevoie sa-si vorbeasca si nu exista un mai mare sau mai mic intre cel care are sentimentul si cel in legatura cu care apare sentimentul. Dar tot n-am gasit o definitie a compasiuni :).
Apoi au venit si altii cu aceeasi intrebare si, unora le povesteam ce am simtit cand a cazut mama din nuc, altora ce am simtit cand ma uitam la mainile mele si vedeam cum imi dispar venele, simtind cum mi se scurge viata din tot corpul… si nu conta daca in secunda urmatoare muream. Da, sunt doar momente in care stiam sentimentul de compasiune, dar nu-mi veneau cuvinte-definitie.
Aveam impresia ca daca i-as da o definitie ar fi fost ca si cum as fi avut in mana cea mai frumoasa si mai fina matase si as fi vrut neaparat sa stiu cum a fost facuta si… incepeam s-o desir…si…fir cu fir… matasea dispare!
Compasiunea este o emotie care poate sa dureze doar o clipa sau un timp, doar ca, dupa ce ai simtit-o, nu mai esti acelasi ca inainte. Parca ramane in tine mireasma ei pentru toata viata si, toata fiinta ta stie ce este compasiunea, chiar daca niciodata n-o sa poti spune o definitie.
Unele trairi sunt doar de trait!
Nu are niciun rost sa lasam mintea noastra prea a toate judecatoare sa ne distruga misterul trairii.
Compasiunea se traieste!
Cu iubire,
Zoia