Am citit in dimineata aceasta o poveste care mi-a reamintit de toate povestile de dragoste auzite de-a lungul timpului.
„…o prietena de-a mea, Danielle, i-a scos in oras pe cei doi fosti soti ai ei.
“Am vrut sa-i cinstesc pe cei mai importanti barbati din viata mea”, mi-a spus ea.
“Sunt tatii copiilor mei si avem o legatura profunda.”
Am apreciat-o pe Danielle fiindca mai tine la fostii ei parteneri si ca recunoaste binele pe care i l-au adus in viata.
Cei mai multi dintre noi suntem invatati ca, atunci cand o relatie se incheie, ambele parti trebuie sa-si urmeze caile separate: unul este raufacatorul, iar celalalt victima. Dar daca suferinta este optionala? Daca ne putem desparti cum vrem noi? Daca nu trebuie sa ne despartim cu suparare si sentimente de vinovatie, ci sa ne bucuram in continuare de o prietenie care poate dura o viata, si chiar mai mult?
Putem renunta la modelele noastre de izolare si separare si sa le inlocuim cu sentimente de blandete, de atentie, de intimitate si sutinere. Intrucat suntem fiinte spirituale, calitatea vietii noastre nu este determinata de ceea ce fac trupurile, ci de starea noastra de spirit. Chiar daca trupurile noastre se indreapta in directii diferite, in inima putem ramane impreuna, uniti. Incheierea unei casnicii sau a unei relatii nu trebuie sa reprezinte si un sfarsit al iubirii.
Adevarata iubire se extinde mult peste limitele prin care am definit-o si nu moare niciodata – pur si simplu, acumuleaza forta pana cand toti cei asupra carora ne cad privirile sunt binecuvantati si vazuti ca daruri venite de la Dumnezeu.
Ma rog sa-i respect pe oamenii din viata mea, indiferent de ceea ce mi-ar putea spune vocea fricii. Voi oferi iubire, orice-ar fi.” Alan Cohen
Inainte sa fim barbati si femei si, inainte sa intram in relatii, suntem cu totii fiinte ce cautam sa oferim si sa primim iubire, dar prea mult ne uitam la diferentele dintre noi…cred ca e timpul sa reiau workshop-ul „Magia diferentei dintre barbati si femei”.
Te imbratisez cu drag,
Zoia