Cand ne intalnim cu cineva cunoscut, vine firesc intrebarea: „Ce faci tu?” sau „Ce mai faci tu?”
Intrebarea mea de azi este „Ce faci tu in mod repetat?”
Bine te regasesc, suflet drag,
Au trecut deja cinci zile de cand ne-am intors din tabara “Alege sa fii Tu”, dar senzatia cu care traiesc este ca tabara nu s-a terminat. Si chiar nu s-a terminat pentru ca am ramas cu totii intr-un program de 30 de zile de practica a unor bune obiceiuri instalate in tabara.
Am trait sapte zile intense de tabara, alaturi de oameni minunati si am sufletul plin de bucurie pentru fiecare constientizare traita acolo de fiecare om. Cu totii am ramas cu un profund sentiment de recunostinta ca ne-am intalnit si pentru ceea ce am creat impreuna.
Bucuria si implinirea mea este ca fiecare suflet care a fost in tabara a plecat cu cel putin un obicei nou pentru sanatatea lui, pentru mintea lui sau pentru sufletul lui.
Obiceiurile sunt ceea ce facem in mod repetat si se spune ca suntem ceea ce facem in mod repetat. Cand alegi sa fii tu, iti alegi in mod constient ceea ce vrei sa faci in mod repetat pentru devenirea ta.
Pare simplu, pare ca in fiecare zi stim ce sa facem, pare ca facem alegerile care ne conduc spre ceea ce vrem sa devenim.
Pare simplu pana cand ne lovim de tiparele vechi ca de niste ziduri puternice in fata carora spunem tare sau in gand: “Nu pot sa fac altfel”, “Nu reusesc sa scap de…”, “Nu-mi iese sa fiu mai calm”, “Nu stiu cum sa-mi linistesc mintea”, “Nu am timp si sunt mereu sub presiune” sau altele din aceeasi categorie.
O vreme nici nu stim cat de des ne oprim in fata unor astfel de ziduri. Ne dam seama cand incepem sa fim atenti si atunci incepem sa vedem cat de multe sunt si, ne speriem ca nu vom termina niciodata ce am inceput. Apar parca din ce in ce mai multe cu cat devenim mai constienti si nu vedem repede rezultatul mult asteptat. Suntem o generatie ce alergam dupa rezultate imediate.
Cand am trait prima data aceasta consteintizare mi-am zis ca mai bine ma intorc la vremurile in care nu stiam nimic, in care nu eram constienta de nimic. Apoi m-am uitat la tot ce obtinusem pana atunci si mi-am facut curaj sa merg mai departe. Pana si pentru a vedea rezultatele avem nevoie sa fim constienti.
De multe ori m-am gandit CE din tot ce am facut si invatat pe acest drum poate sa fie cel mai util pentru altii. Toate cautarile au dus mereu si mereu in acelasi punct: practica atentiei constiente.
Fara ea n-as fi reusit sa-mi “prind in fapt” toate tiparele care apareau si ma faceau sa actionez sau sa reactionez de parca eram o papusa trasa de sfori.
Ce-mi este din ce in ce mai clar este ca, practica atentiei constiente nu este un proces de o zi sau de o luna, este un proces care devine din ce in ce mai usor pentru a practica toata viata.
Am sa-ti dau un exemplu foarte simplu de viata obisnuita. De cand m-am intors din tabara, fiul meu, Cristian, locuieste cu mine.
Inca din a doua zi si-a gasit un apartament de inchiriat in care mi-a spus ca vrea sa se mute curand. Cand am aflat cat costa chiria, nu a mai contat deloc cat de frumos era apartamentul, nu a mai contat dorinta lui de liberate, nu a mai contat ceea ce voiam eu pentru viata mea. Am reactionat imediat cu o solutie eficienta: ne mutam amandoi in noul apartament, pentru ca asa este mai avantajos financiar decat sa stam fiecare in apartamentul lui.
Orice om “cu scaun la cap” – cum ar zice tata – ar spune ca da, este o solutie foarte buna, economic vorbind. In plus, actionam ca o mama iubitoare care isi doreste sa-si ajute fiul, nu-i asa?
Mi-a luat cateva ore sa-mi dau seama ca intrasem brusc intr-un tipar de “supravietuire” impregnat in multi ani de mama si unul de mama-salvatoare pe care l-am practicat ani de zile. Am ales imediat sa fac diferit acum si sa am incredere in fiul meu ca se va descurca la fel cum s-a descurcat peste tot in lume pe unde a fost in ultimii 5 ani.
Pentru multe dintre tiparele care sunt adanc inscrise in noi avem multe argumente logice, rationale, economice, ca sa ramanem in ele. Atentia constienta ne readuce in momentul prezent a ceea ce suntem noi acum. Nu mai suntem azi ceea ce am fost ieri sau acum douazeci de ani. Ne dorim mereu ceva nou si mai bun in viata, dar nu renuntam la tiparele vechi de gandire pentru ca nu le observam.
Atentia constienta este un obicei pe care il dezvoltam pas cu pas si este mai profund decat ceea ce stim deja sa facem – sa fim focusati, concentrati.
A fi focusat este extrem de util in multe activitati din viata noastra. Cand vorbim despre cunoasterea de sine, concentrarea ne ajuta, de exemplu, sa patrundem in mintea noastra cand cautam ceva acolo, insa concentrarea singura nu ne aduce intelegerea a ceea ce descoperim in minte. Pentru aceasta intelegere avem nevoie de atentia constienta.
Atentia constienta ne “dezleaga” misterul suferintei din mintea noastra si ne face mai usoara instalarea unor noi obiceiuri utile. Zi dupa zi, practicand atentia constienta, observam cum ne eliberam de ranchiuna, de enervare, de gelozie, de dorinta de control, de razbunare si de dependentele emotionale si asta este un mare castig nu doar pentru noi, ci si pentru relatiile noastre.
Acesta este motivul pentru care am creat programul “21 de zile pentru tine” in care ai ocazia si contextul sa fii atent la tine si de a face in fiecare zi cate un pas catre eliberarea de acele tipare care te incurca in ceea ce vrei sa fii si sa obtii pentru viata ta.
Nouatatea la aceasta a saptea editie a programului este ca vom introduce meditatia de 7 min, ca instrument extrem de util pentru a obtine mai repede rezultatele pe care ni le dorim.
In masura in care este in tine dorinta de a te intelege mai bine pe tine sau anumite relatii din viata ta, sau daca pur si simplu te-ai hotarat sa traiesti constient, te invit sa citesti aici detalii despre program.
Mai am o invitatie la tine: observa chiar acum ce gandesti si in felul acesta incepi chiar acum practica atentiei constiente…a gandi inseamna a face ceva. Ce faci in mod repetat?
Sa ne vedem cu bine si sa practicam cu folos!
Te imbratisez cu iubire,
Zoia
Poate vrei sa vezi si
„De cele mai multe ori nu reusim in viata noastra pentru ca ne oprim prea devreme”