Suntem prinsi parca sub un voal, de sub care vedem si simtim lumea si viata la nivel individual – ce ma doare pe mine azi, ce ma bucura pe mine azi?!
Adesea pare ca cineva imi aduce durerea sau bucuria, ca si cum cineva este deasupra si trage niste sfori si nu am cum sa ma impotrivesc si nici sa ma misc fara acel impuls. Ca o papusa manuita de sfori.
Luam personal intamplarile care ne bucura sau ne intristeaza, fara a vedea si imaginea mai larga: ce inseamna, pentru viata mea intreaga aceasta intamplare?
Ce inseamna pentru lumea in care traiesc aceasta intamplare a mea?
Ce se intampla in mine si in ceilalti, de fapt, cu fiecare experienta pe care o am, cu fiecare emotie pe care o simt, cu fiecare gand pe care il las sa “zboare” constient sau inconstient catre altcineva?
Foarte rar vedem cum influenteaza o intelegere sau o constientizare a noastra familia sau comunitatea in care traim. La fel de rar suntem constienti cum ii afecteaza pe cei de langa noi un gand al nostru de invidie, de furie, o critica sau o binecuvantare.
Apoi aflam o vorba care spune ca, tot ceea ce „se intampla” cu noi sau in jurul nostru, este intotdeauna “de bine” pentru noi… si… iarasi vedem mic, individual, ca si cum viata noastra este doar despre fiecare dintre noi separati.
Tendinta noastra, o parte din viata, este sa ne straduim doar pentru evolutia noastra, din dorinta de a fi mai buni ca ceilalti.
Cu toate acestea, este evident ca atunci cand se intampla ceva “de bine” pentru unul, este pentru evolutia tuturor!
Cand ne folosim constient darurile cu care am fost inzestrati, de fapt, le punem la treaba in folosul a ceea ce urmeaza sa se intample pentru evolutia noastra comuna. Nu cred ca exista evolutie individuala.
Nu cred ca un om poate evolua de unul singur.
Intr-o zi, totusi, devenim constienti de darurile, calitatile si talentele noastre – acele frumuseti launtrice despre care nu am avut incredere sa vorbim si nici nu am gandit ca ne este permis sa traim ceva atat de maret.
Abia atunci incepem sa traim manifestarea frumusetilor din noi si stim ca efectul a ceea ce traim noi este si in folosul altora – familie, comunitate, natiune sau umanitate.
Nu inseamna deloc ca noi ne folosim darurile ca sa schimbam fortat pe cineva sau lumea insasi, ci doar ne dam voie sa ne manifestam in lume darurile cu care am fost echipati, creati, inzestrati.
La nivel individual, cel mai mare castig al manifestarii cu incredere si responsabilitate a darurilor noastre este ca ne elibereaza de frica.
La nivel colectiv, cu fiecare dar unic pe care il exprimam in lume, atingem direct sau indirect foarte multi oameni si insasi constiita omenirii.
Darurile noastre sunt diferite si personale insa, efectele manifestarii lor sunt colective.
Fiecare dintre noi beneficiem de darurile celorlalti.
„Sa vedem darurile si lumina din noi” nu este un vers frumos dintr-o poezie, este pentru fiecare dintre noi un scop si o datorie!
Te imbratisez cu lumina si bucurie,
Zoia
Citeste si Cel mai mare potential de crestere