– Ma duc la treaba.
– Aaa…te-ai angajat?
– Nu, nu m-am angajat, dar am o multime de treaba.
– Interesant, credeam ca oamenii fara job sunt liberi sa faca ce vor.
– Nu! Am o multime de treburi de facut.
– Ce treaba ai?
– Sunt multe, am multe treburi.
– Imi suna ca si cum sunt treburi extrem de importante si urgente. Asa este?
– Da, am foarte multe de facut azi.
– Poti sa-mi dai doua exemple?
– Nu-mi vine nimic acum, dar am treburi de la A la Z.
– Adica vreo douazecisiopt de treburi?
– Nu, vreo doua sute.
– Glumesti!
– Nu, nu glumesc deloc, am foarte multa treaba, toate treburile de pe “to do list”.
– Si pe lista aceea ai scris 200 de treburi?
– Da.
– Te cunosc de mult asa ca imi permit sa-ti spun direct cum se vede treaba asta de la mine. Vrei?
– Da.
– Sa stai sa scrii 200 de lucruri de facut intr-o zi mi se pare o treaba foarte mancatoare de timp, timp in care ai putea sa faci vreo doua, trei treburi asa din mers, fara sa le scrii.
– Nu, eu nu functionez asa. Eu trebuie sa-mi scriu ce am de facut si sa fac ce trebuie facut.
– Bine, inteleg ca ai nevoie sa le scrii. Spune-mi totusi nu doua, ci o treaba pe care o ai.
– Sa platesc facturile.
– Stai putin, asta nu e asa o treba cum imi inchipuiam ca sunt treburile pe care le ai de facut. Sa platesti facturile e o treaba pe care o faci cand deschizi laptopul si iti ia mai putin decat sa scrii pe hartie „sa platesc facturile” si decat sa te gandesti o zi intreaga ca trebuie sa platesti facturile. Toate treburile, cele 200, sunt asa ca plata facturilor?
– Da.
– Cum de le-ai gasit pe toate doua sute sa le treci pe hartie? Mie mi-ar lua o zi intreaga sa scriu 200 de lucruri de facut intr-o zi.
– Pai nu le-am scris intr-o zi… dar pentru ca nu am timp sa le fac, raman acolo scrise zi dupa zi.
– Inteleg acum. Ai nevoie sa stii ca esti tot timpul in activitate, ca ai tot timpul ceva de facut. Probabil pentru tine este extrem de important sa ai treaba si daca nu mai ai job, acum vrei sa iti dai impresia ca esti mereu ocupat, ca ai treaba. Asa este?
– …
– Nu e nevoie sa imi raspunzi mie. gandeste-te la tine si la viata ta. Gandeste-te la lista ta cu lucruri de facut si intreaba-te daca sunt lucruri de facut pentru tine sau pentru altii?
Uita-te la fiecare treaba pe care o faci si intreaba-te daca este o treaba despre care spui ca trebuie sa o faci.
Stii… intr-o zi obisnuita, viata aceasta ne cheama de la prima ora la treaba. Pana la ultima ora a zilei facem o multime de lucruri, sau treburi cum le spui tu. Gandeste-te, de cate ori te lasi pe tine deoparte, doar pentru a face ce trebuie facut pentru ca iti spun altii ca trebuie sa faci?
Uita-te apoi in tine si intreaba-te ce se intampla cu sufletul tau de cate ori nu-i dai atentie si faci doar ce spun altii ca trebuie sa faci?
E firesc sa ajutam alti oameni. Uita-te cu atentie, ii ajuti pentru ca au nevoie cu adevarat si pentru ca faci asta cu toata compasiunea? Sau cauti fara incetare apreciere si recunoastere si abia astepti sa-ti dea cineva ceva de facut ca sa te simti util si apreciat ca esti util? Poate ca ai vazut deja ca ceilalti asteapta de la tine sa fii puternic, sa stii sa rezolvi orice problema, sa fii atat de priceput incat sa nu gresesti niciodata.
Sufletul tau ce cauta? Cand te intorci catre el vei fi surprins cat de multa incredere are in viata si in ceilalti – ca ei sunt priceputi si puternici ca sa rezolve orice problema si in felul acesta sa invete si sa creasca. Sufletul stie si are incredere. Mintea noastra preocupata sa primeasca tot timpul apreciere, laude si iubire nu are cum sa vrea sa-i lase pe ceilalti sa se descurce singuri.
E firesc ca ceilalti sa-ti ceara mereu sa faci ceva pentru ei. Asa i-ai obisnuit si asa s-au obisnuit sa fie dependenti de tine. E firesc sa se bazeze ca tu rezolvi tot si ei nu trebuie sa invete nimic.
Sufletul stie ce inseamna evolutie si nu vrea sa ii ia altui suflet lectiile pe care le are de invatat.
Ceilalti vor veni mereu la tine sa-ti spuna necazurile lor si sa iti ceara ajutor. Asta inseamna ca te cheama si pe tine la a vorbi despre tine si despre necazurile tale.
Ce timp iti mai ramane sa ramai in linistea sufletului tau?
Vezi mereu in jurul tau oameni ocupati si ti-e jena sa spui ca tu nu esti ocupat asa ca iti umpli agenda cu lucruri de facut ca sa te minti si sa-i minti si pe ei ca esti ocupat.
Sufletul are nevoie de aceasta perioada in care sa ramai inauntru, langa el. Nimeni nu va condamna sufletul tau tacut.
Toti in jurul tau sunt speriati de ziua de maine, cauta siguranta materiala ca sa supravietuiasca cat mai multi ani. Ti se pare normal si te aliniezi, devii agitat ca nu muncesti din greu la fel ca ceilalti in acest moment si vrei musai sa dai impresia ca si tu esti ocupat la fel ca ei, ca si tu muncesti, nu stai degeaba, pentru ca …”este rusine sa stai degeaba”.
Sufletul tau te incurajeaza sa te uiti la el acum cat ai acest timp. Sufletul tau te incurajeaza sa indraznesti sa-l cunosti. Sufletul tau te incurajeaza sa ai curaj sa-ti asumi cel mai mare risc: sa te cunosti si sa te accepti asa cum esti in adancul fiintei tale.
Cel mai mare curaj este sa ne dam voie sa privim in fata, cu toata sinceritatea, ceea ce ni se pare de neconceput, inadmisibil si imposibil. Doar dupa ce ne vom uita cu sinceritate si curaj la intreaga fiinta ce suntem, se linistesc vartejurile de fiecare zi si se limpezeste imaginea pe care o aveam despre noi insine.
Altfel vom ramane de buna voie intemnitati intre propriile ziduri pe care le-am construit din cat mai multe treburi de facut ca sa ne ascundem de privirea si vocea sufletului care vrea sa evolueze si sa-si indeplineasca misiunea.
Cu iubire,
Zoia