Spun uneori participantilor la workshop-urile pe care le organizez o poveste despre mama, intamplata cu mai bine de 12 ani in urma.
Intr-o zi, mama ii tinea o “predica” fiului meu despre ce inseamna sa fie bun, sa invete mult, sa fie cuminte…stiti cum fac bunicii.
La sfarsit ii spune:
– Poate ca eu nu am fost o mama buna pentru Zoia, poate ea nu este o mama buna pentru tine, dar tu trebuie sa schimbi ceva. Tu trebuie sa inveti inca de acum sa fii om bun, ca sa fii un parinte mai bun decat am fost noi.
M-a infiorat si m-a lasat multe zile fara cuvinte ceea ce a spus mama.
In mintea mea era o revolta imensa impotriva ei ca punea atata presiune pe umerii unui copil si, cateva zile n-am avut decat un sentiment continuu de respingere.
Pana intr-o zi cand, in mine a aparut un alt gand: “Cum sa stau si sa astept ca acest copil sa schimbe ceva? Cum o sa stie el ce inseamna sa fii un parinte bun daca nu vede asta la mine?”
Dar nici nu stiam ce inseamna sa fii un parinte bun. Nu ma intrebasem niciodata pana atunci. Tot ceea ce era in mine pana atunci erau doar nemultumirile pe care le-am avut mereu fata de parintii mei.
Din acea zi am cautat continuu sa inteleg si sa fac ceva ca sa imi cresc si educ copilul cum trebuie. Am cautat in carti tot ce trebuie si ce nu trebuie sa faca un copil pentru a creste frumos, am avut discutii lungi cu el, am facut pana si un contract cu ce are voie si ce nu are voie sa faca (era o metoda pe care am gasit-o intr-o carte). Cativa ani mai tarziu mi-am adus aminte de acel contract cand a facut ceva ce era trecut in contract la capitolul “Nu ai voie”. Am revazut contractul si mi-am dat seama ca facuse toate cate i-au fost interzise. Deja aparuse o mare criza in viata mea si nu mai stiam ce mai pot face.
Si nu am facut nimic altceva decat sa-mi cert copilul pana cand am inteles ca tot ce aveam de facut era sa ma uit la mine, la cum gandeam si cum ma influenta in tot ceea ce faceam.
Atunci a aparut marea schimbare.
Mult mai tarziu am inteles ca orice criza din viata noastra este la nivel de gandire si ca traim o multime de evenimente care – uneori mai bland, alteori mai dur – ne forteaza sa ne schimbam modul in care gandim.
Sa acceptam sa ne schimbam modul de gandire si sa incepem sa actionam in directia asta, nu este intotdeauna simplu, mai ales atunci cand iti spune cineva sa faci asta.
Dar cand iti dai voie sa fii atent la viata ta si sa constati tu ca asa cum ai gandit in trecut nu te mai ajuta la rezolvarea tuturor problemelor de azi, incepi sa faci deja schimbarea.
Nu inseamna ca toata gandirea din trecut este gresita. Nu inseamna sa aruncam la gunoi toate ideile din trecut. Inseamna doar sa fim atenti sa vedem, in noile conditii si cu noile circumstante, ce ne ajuta si ce ne impiedica sa avem viata pe care ne-o dorim pentru noi si pentru copiii nostri. Inseamna sa incepem sa gandim atenti la ceea ce este acum in viata noastra
Cele mai mari transformari la nivel de gandire, le traim cand suntem atenti ACUM:
- sa lasam trecutul sa fie trecut,
- sa renuntam sa mai invinovatim trecutul pentru tot ce traim azi,
- sa ne dezlegam de tot ce am considerat pana acum ca ni s-a intamplat rau,
- sa lasam sa plece de la noi acel sentiment ca am fost nedreptatiti in trecut si acum trebuie sa suferim,
- sa nu ma vrem sa ne agatam de toti acei oameni pe care i-am considerat vinovati si inca mai cautam sa-i pedepsim, pedepsindu-ne pe noi.
Apoi traim sentimentul de unitate si interdependenta cu generatiile dinaintea noastra si cu cele ce vin dupa noi, stiind ca noi ne-am facut treaba acum – ca ne-am trait viata noastra de acum, nu pe a generatiilor trecute sau viitoare.
Te imbratisez cu iubire,
Zoia