– Cum poti sa spui ca tu inveti de la fiecare om din viata ta? Asta este o prostie. Unii oameni chiar sunt prosti, ca sa nu spun ca sunt chiar tampiti. Nu ai ce sa inveti de la ei. Nu pot sa cred ca nu-i vezi pe aceia.
– Da, nu vad oameni prosti. Vad uneori oameni care, in anumite momente din viata lor, nu fac la fel ca altii un lucru. Sunt lucruri la care nu se pricep la fel de bine ca altii. Acesti oameni sunt extraordinar de buni si de priceputi la alte lucruri.
– Vezi, deci de la ei nu ai ce sa inveti in acele momente. Daca ei nu se pricep, inseamna ca sunt prosti si nu ai ce sa inveti de la ei.
– Probabil ca acest mod de a vedea lucrurile ii impiedica pe multi adulti sa invete de la copii. Atata timp cat copiii nu stiu sa faca la fel ca adultii lucruri, adultii ii numesc prosti. Si este firesc sa nu poti sa inveti de la cineva pe care nu-l apreciezi in timp ce invata.
La fel, nu poti sa inveti de la cel pe care il critici continuu. Nu poti sa inveti de la cel pe care il judeci. Nu poti sa inveti de la cel pe care il invidiezi. Nu poti sa inveti de la cel pe care il acuzi. Nu poti sa inveti de la cel pe care il gasesti vinovat de ceea ce simti tu. Nu poti sa inveti de la cel de care iti este frica. Nu poti sa inveti de la cel care ai impresia ca este rau. Nu poti sa inveti de la cel pe care il privesti ca pe un dusman.
Poti sa inveti de la cel pe care il admiri.
Poti sa inveti de la cel pe care il respecti
Poti sa inveti de la cel pe care il iubesti.
Poti sa inveti de la cel in care ai incredere.
Poti sa inveti de la cel caruia ii esti recunoscator.
Poti sa inveti de la cel pe care vrei sa-l inveti ceva.
Dar nu te invata acela pe tine.
Tu singur inveti cand poarta dorintei de a invata iti este deschisa.
– Poarta mea este deschisa, vreau sa invat, dar nu am de la cine sa invat. In jurul meu sunt doar oameni prosti, rai si ingamfati care nu vor sa ma invete nimic si de la care nu am ce sa invat.
– Poate ca ai deschis poarta. Observa cine iti sta in poarta si te impiedica sa inveti. Este invidia? Este critica? Este judecarea? Este acuzarea? Este frica?
– Hai sa zicem ca ai dreptate si ca imi sta ceva in poarta. Cum aflu ce-mi sta in cale si nu ma lasa sa invat de la ceilalti?
– E foarte simplu. Doar observa-te cum ii privesti, ce iti spui in mintea ta despre oamenii de langa tine, ce crezi despre ei. Am vazut facand asta un copil. Asa ca o poti face si tu.
– Cum sa faca asa ceva un copil, copiii nu sunt invatati la scoala sa faca asta.
– Nu, nu a invatat la scoala. A venit ca si tine o singura data aici si i-am spus doar sa fie atent ce se intampla in el cand isi critica prietenul cel mai bun. A fost atent si, apoi cu ochii mari de surpriza a spus doar atat: “De fapt mi-e ciuda ca el face ceva ce eu nu pot sa fac. Asta inseamna ca il invidiez?” Avem enorm de multe lucruri de invatat de la copii.
– Invata-ma si pe mine cum sa scap de toate acestea care imi stau in cale.
– Nu am ce sa te invat. Doar observa ce iti sta in cale si de acolo ai de invatat. Fii sincer si recunoaste fata de tine ce simti si acea recunoastere te va invata daca e cazul sa scapi de ceva sau nu. Daca iti este frica, recunoaste ca iti este frica si fii atent ce ai de aflat din acea frica. Pe mine ma poate invata ceva acea frica, pe tine altceva. Ce te invata pe tine este ceea ce ai tu de invatat.
Observa si fii sincer pana la a vedea si recunoaste ca ai ganduri care spun: “Frate, cum poate sa fie asta asa de prost?”, “Cum poate sa faca asa ceva?”, “Asa ceva nu se face. Niciodata!”, “Nu te judec, dar iti spun ca nu gandesti bine.”, “Nu-ti reprosez, dar ai gresit, nu esti corect.”, “Cum poti sa spui asa ceva?” Recunoaste care dintre acestea sunt in tine si observa ce simti.
Observa cu toata atentia si cu inima plina de blandete. Accepta ceea ce observi.
Asa iti deschizi cu adevarat poarta si inveti. Adevarata invatare este dincolo de invatarea mecanica de la altii, dincolo de intelegerea intelectuala a mintii.
Observa doar cu sinceritate ce apare in tine observand.
Seninatate si liniste iti doresc sa observi!
Zoia