– Nu mai inteleg nimic. Am invatat atatea si acum am senzatia ca nu mai stiu nimic – nici ce vreau, nici unde sunt, nici incotro merge viata mea. E o suferinta cumplita si nu suport durerea si suferinta. Vreau s-o dau afara, sa scap de ea.
Ma simt obosita, nu stiu incotro s-o iau.
Este atat de confuz totul. E o zbatere uriasa inauntrul meu. Nu am o linie, nu am directie si nici macar nu stiu daca vreau o linie sau o directie. Nu mai exista nicio justificare, nu mai exista nicio logica nici la mine nici la cei din jurul meu.
Vreau sa se termine totul acum si sa imi spuna cineva ce sa fac si sa fie bine pentru toti din jurul meu si pentru mine.
Uneori imi vine sa renunt si sa intru in cochilia mea, sa stau acolo si nimeni sa nu mai ajunga la mine. Cum sa ajunga cineva la mine, daca nici eu nu stiu cum sa ajung la mine?
Cum aflu ce imi doresc? Ce inseamna sa fiu fericita? Vreau sa plece durerea asta. Vreau o viata simpla, sa fie ca pe vremea bunicilor. Stai la masa, vorbesti, te sfatuiesti, te iubesti, dormi si a doua zi fiecare merge sa-si faca treaba lui.
Zici ca sunt nave intregi in capul meu si fiecare trage de ancora sa! De ce-s toate complicate si nu pot fi simple? De ce-i atat de greu? Vreau pilula magica sa ma linistesc. Ce sa fac acum?
– Nimic. E foarte bine ce faci chiar acum. E un moment in care stii toate gandurile care iti trec prin cap. Si … e momentul sa vezi ca sunt doar ganduri.
Peste tot sunt ganduri. Si in tine si in altii. Traim cu o multime de ganduri-iluzii pe care le creem, le intretinem, le amplificam, le credem, le transformam in scenarii, apoi in filme si ne apuca plansul in fata propriului film creat de un singur gand.
Acum ca le-ai vazut, lasa-le sa treaca.
Opreste-te chiar acum si observa ca suferinta e doar un gand si ca ceea ce traiesti sunt doar dureri trecatoare de crestere!
Opreste-te chiar acum, pana nu transformi durerea trecatoare in suferinta!
Cand pornesti pe calea cunoasterii si a dezvoltarii, este firesc sa te opresti, sa dai un ragaz natural de integrare a tot ce ai aflat despre tine. E ca atunci cand te asezi sa-ti tragi sufletul dupa ce ai urcat o bucata de drum pe munte.
Cand observi atat de multa agitatie in interior, ai o singura cale: incetineste si opreste-te!
Renunta de buna voie la gandurile care nu au nicio realitate in ele si, viata ta devine linistita.
Cand spui in mod constient „Stop”, nu te mai agati de amaraciunea creata chiar de tine si n-o mai crezi ca este reala. Uita-te cu atentie sa vezi cum te agati in aceasta clipa de suferinta creata de tine ca de o proprietate a ta, ca de o casa pe care nu vrei s-o pierzi, ca de o relatie care nu vrei sa se termine, ca de … toate convingerile si concluziile la care ai ajuns pana acum.
Pentru a scapa de aceasta suferinta este o singura pilula magica: opreste-te si lasa sa plece aceste ganduri-iluzii.
Imagineaza-ti ca acum vrei sa treci strada si lasi pe o parte a strazii toate aceste ganduri si pe cealalta parte a strazii gasesti realitatea asa cum este. Paseste si traverseaza acest moment fara toate aceste ganduri. Le-ai vazut…e de ajuns. Renunta la ele!
Uita-te cu atentie ce faci cu aceste ganduri. Vrei sa nu mai suferi si totusi repeti iar si iar aceleasi ganduri despre suferinta. Renunta la ele si traverseaza strada!
Cu iubire,
Zoia