– De ce isi fac oamenii rau unul altuia?
– Cum vezi tu ca oamenii isi fac rau unul altuia?
– Hai ca stiu teoria asta. Vrei sa spui ca daca vad asta si eu sunt unul care face rau altora. Da, am facut si eu rau, dar de cand am pornit pe calea asta a dezvoltarii personale si stiu ca se poate si altfel, nu mai fac. Ce te intreb acum e de ce de-a lungul timpului oamenii au fost rai si si-au facut rau. De ce si-au facut rau lor insisi si copiilor lor? De ce nu le-a spus nimeni, de ce nu i-a invatat cineva? De ce nu ne-a invatat si pe noi cineva de mici cum sa nu ne mai facem rau unii altora?
– Dragul meu, cand incepi sa mergi pe calea aceasta a dezvoltarii personale, apare in calea ta o mare capcana. Nu te lasa prins in ea, iesi repede si vezi adevarul intreg, nu doar o bucata. Oamenii nu sunt nici rai nici buni, n-au fost in trecut mai rai sau mai buni decat in prezent, niciun om nu a facut rau intentionat copilului lui, nimeni nu era responsabil sa ne invete mai mult decat ne-a invatat.
– Ridica-te deasupra intregului sir de generatii, deasupra intregii evolutii si vezi cum fiecare om a trait viata de care avea nevoie pentru evolutia lui, ca fiecare a avut in preajma sa exact acei oameni care sa-l ajute sa-si invete lectiile de evolutie si apoi priveste constiinta colectiva cum a crescut la inceput lent apoi din ce in ce mai accelerat. Acum traim intr-o perioada in care simtim puternic cresterea accelerata si simtim transformari in noi si in cei din jurul nostru de la un an la altul, de la o luna la alta, de la o zi la alta.
– Da, simt si eu asta, dar tot sunt o multime de oameni care fac rau.
– Pe calea asta a dezvoltarii personale, dupa ce urcam o treapta, ne este ciuda ca nu am urcat-o mai devreme. Apoi, ne uitam „in jos” la cei care inca nu sunt pe calea noastra de dezvoltare personala si-i criticam ca ei nu evolueaza. Aflam despre credinta in Dumnezeu, despre energii, despre meditatie sau despre Ingeri si, daca vorbim cu cineva si se uita ciudat, avem impresia ca aceia nu sunt “dezvoltati” si ne plangem de mila ca nu ne intelege nimeni, ca nu avem cu cine sa stam de vorba. Dintr-odata suntem prea sus ca sa mai vorbim cu cei care ne-au crescut sau care au muncit si muncesc inca pentru noi.
– De unde stii? Eu vorbesc adesea cu Ingerii si am mare incredere in ei. Daca spun cuiva ca vorbesc cu Ingerii, ori imi spune ca-s ciudat, ori ma asculta politicos apoi ma evita si nu mai vorbim. M-am saturat sa fiu „ciudatul”.
– Nu te-ai saturat destul.
– Ba da, as vrea sa fie si ei intelegatori, sa cunoasca si ei puterea lui Dumnezeu si a Ingerilor.
– Vezi ca nu te-ai saturat destul?
– Nu inteleg.
– Cand te vei satura sa fii ciudatul, deosebitul, dezvoltatul, cel care sta de vorba cu Ingerii, vei sta de vorba cu oamenii asa cum stai cu Ingerii si nu vei avea nicio umbra de dorinta ca oamenii sa fie altfel decat sunt.
– Dar le vreau binele, vreau sa se dezvolte si ei. Mi-e greu sa traiesc singur printre oameni care nu ma inteleg.
– Le vrei binele dintr-un motiv cat se poate de meschin.
– Stai, ma jignesti. Nu sunt deloc meschin, chiar vreau binele oamenilor.
– Fii doar atent. N-am spus ca esti meschin si te rog sa n-o spui nici tu. Exista insa un motiv meschin si nu este doar pentru tine, ci pentru mult mai multi oameni care sunt pe calea dezvoltarii personale. Nu este ceva doar al tau. Este motivul pentru care vrei ca oamenii sa stie despre ce vorbesti tu, sa te asculte ca pe unul care stie mai multe, sa recunoasca ei cat esti tu de evoluat si sa te aprecieze. Acum ei spun ca esti ciudat. Dragul meu, nu esti nici evoluat, nici ciudat, doar Esti. Oamenii te iubesc doar pentru ca Esti, nu te vor nici dezvoltat, nici evoluat, nici stiutor de multe concepte. Vrei sa se schimbe oamenii? E simplu: poarta-te cu ei exact cum te porti cu Ingerii.
– Ii iubesti pe ingeri?
– Da
– Ii asculti pe Ingeri?
– Da, imi spun numai lucruri de folos.
– Le ceri sfaturi Ingerilor?
– Da.
– Le esti recunoscator in fiecare zi Ingerilor?
– Ooo daaa, simt ca ma ajuta atat de mult…
– Asta e tot ce ai de facut cu oamenii: iubeste-i, asculta-i, sfatuieste-te cu ei, spune-le pentru ce le esti recunoscator si renunta sa astepti sa te aprecieze ca pe unul dezvoltat.
– Dar fac asta.
– Faci asta cu toti oamenii si din toata inima?
– Pai… nu… unii nu merita.
– Nu merita…Poate chiar aceia au nevoie mai mult de intelegerea ta, de rugaciunile tale, sa vorbesti cu Ingerii pentru ei. Poate tocmai aceia au nevoie de iubirea ta – tu cel care stii sa iubesti Ingerii.
Iubirea si intelegerea se tin de mana. Nu se poate una fara cealalta. Iubesti si ai intelegere pentru cine este, ce este, ce face, ce spune si ce nu. Intelegi si iubesti pentru ca intelegi.
E atata intelepciune in intelegerea si acceptarea simpla a lucrurilor si a oamenilor asa cum sunt si cum nu sunt, fara interpretari, fara etichetari, fara a judeca cine si ce merita. Traieste intelepciunea asta!
Cu iubire si intelegere,
Zoia