De ce iertarea celorlalti e cea mai mare minciuna dar si cea mai eficienta cale catre eliberare?
Tabara „Tu, in actiune pentru schimbare” in faza de creatie, parea ca este o simpla tabara despre schimbare.
Ce s-a intamplat in tabara si ceea ce inca se intampla dupa tabara imi reaminteste, iar si iar, despre puterea pe care o are un grup care lucreaza unit pentru acelasi scop.
Sergiu, un tanar participant, a avut inca din timpul taberei o multime de trairi si intelegeri personale extraordinar de frumoase. Dupa tabara, a impartasit cu noi o minunata intelegere despre iertare, pe care te invit s-o citesti incet, fara graba, contempland la propria ta intelegere.
Sergiu, in actiune pentru schimbare:
„De ce iertarea celorlalti e cea mai mare minciuna dar si cea mai eficienta cale catre eliberare?
Ce inseamna de fapt iertarea?
Pentru a intelege esenta a ceea ce se intampla cu noi cand vine vorba de iertare, mai intai merita sa vedem cum apar conflictele noastre interioare.
Toti avem conflicte interioare, care ne macina mai mult sau mai putin pana cand nu mai rezistam si simtim ca TREBUIE sa facem ceva, sa schimbam ceva!
Conflictele interioare sunt un dar extrem de pretios, pentru ca ele sunt modul prin care invatam cele mai importante lucruri despre noi insine. Asadar, sa le acceptam si sa vedem ce vor sa ne invete.
Conflictul interior apare cand exista o diferenta intre ceea ce FACEM si ceea ce CREDEM despre noi.
Daca imaginea ta despre tine este ca esti un om onest si crezi ca oamenii cinstiti nu mint niciodata, dar te surprinzi spunand o minciuna, atunci apare un conflict.
Daca imaginea ta despre tine este ca esti un parinte bun si iubitor si crezi ca parintii buni si iubitori nu isi bat niciodata copiii niciodata, dar te surprinzi batandu-ti copilul, atunci apare un conflict in tine.
Acest conflict e foarte puternic, pentru ca armonia sau dezechilibrul dintre ceea ce FACI si ceea ce CREZI afecteaza definitia ta personala a cine ESTI.
Asadar, e simplu: cand exista o diferenta intre actiunile tale si imaginea ta despre tine, apare un conflict interior.
Dar, creierul nostru nu functioneaza cu conflicte – el nu poate sa creada simultan 2 lucruri opuse.
Mereu va alege una dintre tabere.
Cand mintea noastra negociaza intre cele 2 lucruri diferite, apare un mediator, care e foarte toxic pentru noi – vina.
Crezi ca esti cinstit, crezi ca oamenii cinstiti nu mint, dar tu minti? Nu se poate sa crezi simultan ca minti si ca esti cinstit. Asadar, apare sentimentul de vinovatie: ai mintit o data, ti-ai calcat pe cine esti (cinstit), te simti rau ca ai facut asta – vinovat, si traiesti cu ideea aceasta de aici inainte.
Singurul mod in care poti sa impaci toate ideile la care tii cu tarie (esti cinstit, oamenii cinstiti nu mint si tu minti uneori), e prin vinovatie.
Astfel ajungi sa te simti vinovat pentru foarte multe lucruri in viata ta. Atat de multe, incat, la un moment dat, poate plangi de suparare, suferi cumplit, ti se rupe inima de cate lucruri gresite ai facut si ce consecinte grave au avut.
Din fericire, suferinta ne impinge catre SCHIMBARE. E stimulul cel mai puternic care ne face sa actionam, sa schimbam ceva la noi – pentru a fi fericiti, caci nu putem sa traim intr-o stare de suferinta, nu suntem facuti pentru asta.
Cum sa te schimbi pe tine prin iertare.
Cand vine vorba de tine, drumul catre schimbare in bine e mult mai usor, pentru ca ai 3 variante prin care poti sa faci asta:
- Schimbi actiunile tale de acum incolo, sa fie aliniate cu ceea ce crezi – nu mai minti niciodata.
- Schimbi ideile in care crezi, sa fie aliniate cu actiunile tale – Poti alege sa crezi in continuare ca oamenii cinstiti nu mint niciodata si ca automat asta inseamna ca esti mincinos, nu cinstit.
- Te ierti pe tine insuti si scapi de vinovatie – ok, ai mintit, desi crezi ca esti un om onest. Se mai intampla, oamenii gresesc. Asa functionam toti. Te ierti si te accepti asa cum esti, si promiti de acum incolo ca nu te vei mai judeca asa aspru pentru orice minciuna. Stii ca nimeni nu e 100% perfect, si asta e ok.
Nu stiu daca exista o varianta mai buna decat celelalte. Depinde de situatie, cel mai probabil.
Dar ce te faci cand vrei sa ii ierti pe ceilalti?
Cand vine vorba de ceilalti, ai doar 1 varianta: sa schimbi ceea ce crezi TU despre ei, despre lume si despre tine.
De ce nu si celelalte doua optiuni?
1. Nu poti sa le schimbi actiunile celorlalti – fiecare face ce vrea :).
2. Nu poti sa ii ierti, pentru ca iertarea altora e o mare iluzie.
Si ajungem in sfarsit la cheia acestei mari pacaleli.
De ce e iertarea celorlalti o iluzie?
Ce inseamna de fapt sa ii ierti pe altii?
Inseamna ca ei au facut ceva cu care te-au suparat, te-au enervat, ti-au gresit, si tu treci cu vederea si ii ierti.
De exemplu, copilul tau nu a ascultat de tine, s-a certat cu tine si ti-a vorbit si urat. Dar il iubesti, treci cu vederea si il ierti.
Sa mergem mai in detaliu.
Inseamna ca tu crezi ca lucrurile trebuie facute intr-un anume fel (copiii sa asculte mereu de parinti, copiii sa vorbeasca mereu frumos cu parintii), dar ei nu cred acelasi lucru, astfel ca actioneaza diferit decat crezi TU ca e bine! Si din cauza ca nu face toata lumea cum crezi TU ca e bine si ca ar trebui, te superi, suferi, te enervezi, plangi, te simti tradat etc.
Dar din marinimia inimii tale, marele atotstiutor, care ai toate raspunsurile si stii SIGUR ca toti trebuie sa faca lucrurile ca tine, esti milostiv cu cei mai prosti ca tine si ii ierti. Gasesti si scuze pentru care crezi ca sunt mai prosti – „sunt si ei mici si nu stiu”, „nu au ei experienta mea de viata, nu stiu”, „sunt mai tineri si inca n-au si ei copii, lasa ca vor vedea ei cat de greu e cand vor fi in locul meu” etc.
De fapt, in loc sa fii atent sa ii intelegi pe ceilalti si sa vezi ce e in sufletul lor (copiii ti-au vorbit urat pentru ca te iubesc si striga catre tine sa ii ajuti cumva, ca sunt intr-o situatie delicata, au nevoie de tine), tu alegi sa continui sa crezi ca ai dreptate, sa gasesti motive care sa iti justifice ca tu stii mai bine, ca tu stii tot si intre timp relatia ta cu ceilalti se deterioreaza si suferinta continua.
Suna extrem?
Iti vine sa urli la mine ca nu este asa, ca tu esti altfel? Uite un caz concret care arata clar de ce e exact asa, care mi s-a intamplat chiar mie:
La un moment dat, poate ca parintii ti-au gresit cu ceva, te-au suparat teribil. Si i-ai iertat.
Eu am facut mai demult un exercitiu de iertare a parintilor, si asa de bine m-am simtit… imediat iti spun si de ce… nu e ceea ce te astepti.
Apoi m-am dus la parintii mei si mandru de realizarea mea, le-am spus ca ii iert pentru tot ce mi-au facut gresit.
Reactia lor a fost, cum era si normal: au fost contrariati:
„Cum adica ma ierti tu pe mine? Pentru ce, mai nenorocitule?!?!? Eu, care te-am crescut, te-am spalat, ti-am sters rahatul de la fund atatia ani, ti-am dat de mancare, si am facut tot ce stiam eu ca e mai bine pentru tine, inclusiv o gramada de sacrificii pentru tine, si tu vii sa imi spui ca ma ierti? Asta e multumirea pe care mi-o aduci dupa 20+ ani de cand te-am crescut???”
Ce s-a intamplat de fapt?
Nu cumva au ei dreptate? Eu zic ca da, au dreptate aici.
Eu am crezut ca „parintii trebuie sa se comporte intr-un anumit fel”, si din cauza ca ei nu au facut cum credeam eu ca trebuie, am suferit.
Si… mi-am zis – intr-un moment de aroganta suprema – sa ii iert, ca stiu eu mai bine, ei nu stiu…
Exact asa e in toate situatiile cand un om iarta alti oameni.
Iertarea celorlalti e o iluzie.
Ne face sa continuam sa credem ca noi avem dreptate si ca ceilalti trebuie sa creada exact ce credem noi. In loc sa vedem ce anume ne-ar ajuta sa schimbam la noi, de fapt pastram convingerile care ne-au facut sa suferim, pastram orgoliul de a avea dreptate, pastram sentimentele de tradare, de ura, de abandon etc.
De asta putem sa tinem minte dupa atata timp ce „ne-au facut” altii, ca desi credem ca i-am iertat, de fapt nu se poate asa ceva – noi inca suferim, inca avem un conflict interior mentinut prin vinovatie. Nici macar nu putem sa trecem cu vederea ce au facut (sa ii iertam), atata vreme cat inca credem ca au gresit, sentimentele negative inca raman in noi.
Tocmai de asta singura solutie e SA SCHIMBI CE CREZI TU, sa ii lasi pe ceilalti in pace.
Actiunile altora nu poti sa le schimbi, de iertat nu poti sa ii ierti – pentru ca e de fapt o iluzie – asadar schimba-ti modul cum ii vezi.
Accepta ca lumea este diferita, si fiecare crede alte lucruri. Accepta ca fiecare face cum e bine pentru el si ca nu decizi tu cum e mai bine pentru altii, ci doar pentru tine.
Vei observa foarte repede ca oamenii se conformeaza asteptarilor. Daca tu ii vezi ca fiind minunati, asa vor fi. Daca ii vezi ca fiind rau intentionati si facand greseli, asa vor fi.
Totul depinde de cum ii vezi tu pe ceilalti, cum vezi lumea, cum te vezi pe tine. Tu iti creezi propria realitate prin modul cum o vezi.
continuarea aici
pe Sergiu il gasesti si pe Facebook
La fel ca si Sergiu, fiecare participant din tabara „Tu, in actiune pentru schimbare” a avut propriile intelegeri despre sine. Oamenii acestia dragi au venit hotarati sa exploreze cu curaj, sa caute raspunsuri, si sa se redescopere si …s-au imbogatit unul pe celalalt.
Ce am inteles eu in aceasta tabara – si este cel mai frumos cadou pe care mi l-au facut toti participantii – este ca azi, asa cum traim inconjurati de atat de multe convingeri, teorii si concepte, avem mare nevoie de informatii practice si intelegeri din experiente directe. Altfel, iubirea, fericirea, iertarea, compasiunea, armonia….raman doar niste concepte dupa care tanjim si par din ce in ce mai indepartate cu cat citim mai mult despre ele.
Adevaratele raspunsuri le gasim in interiorul nostru. Nu poate nimeni sa ne ofere acea cunoastere care vine din propria noastra intelegere.
citeste continuarea intelegerilor lui Sergiu aici