De ce unele lucruri se petrec la 30, 40 sau 50 de ani? De ce acum si nu mai devreme?
De multe ori am auzit spuse cu durere intrebari ca: “De ce nu am aflat in urma cu 10 sau 20 de ani informatiile astea?”, “De ce nu mi-ai spus acum un an?”, „De ce abia acum aflu, ce sa mai fac de acum inainte?”, “Ce bine ar fi fost sa stiu asta in urma cu 5 ani.”
Cred ca linistea vine cand intelegem ca toate lucrurile se intampla la timpul potrivit pentru a se intampla. Sa vrem sa grabim sau sa incetinim ritmul firesc al evenimentelor, sa vrem sa schimbam ordinea fireasca a lucrurilor, inseamna sa nu avem deloc incredere in viata asa cum este ea. Inseamna sa ne luptam continuu cu viata pentru a-i impune ritmul si ordinea pe care noi le credem mai bune.
Cand, intr-o zi, aflam o informatie care ajunge la intelegerea inimii noastre, mult mai util este s-o acceptam cu bucurie si cu recunostinta, nu cu regret sau dezamagire si s-o respingem ca venita prea tarziu.
Este nevoie sa se (pe)treaca ceva, sa trecem prin ceva ca sa vina apoi altceva. Este util sa vedem cum trec evenimentele si oamenii prin viata noastra ca sa intelegem, nu intelectual, adjectivul “efemer” sau substantivul “efemeritate”, ci sa traim linistea pe care o aduce in inima noastra intelegerea efemeritatii vietii.
Sa avem pretentia ca putem sa schimbam ordinea lucrurilor, timpul lor, locul lor, ne face slabi, nu puternici. Sa intervenim, sa analizam neincetat, sa controlam, sa fortam, ne aduce oboseala si frustrare, nu bucurie, oricat de mari ar fi rezultatele obtinute.
Adevarata bucurie si implinire vine din a ne pune in armonie cu viata, nu de a o forta pe ea sa fie in armonie cu fricile si dezechilibrele noastre emotionale.
Cand noi ne punem in armonie, viata ne arata cat de usor si fara efort putem sa dobandim ceea ce avem nevoie. Cand ne punem in armonie cu viata, vedem cu luciditate ce functioneaza si ce nu si stim dintr-o privire cand sa actionam si cand nu.
Pentru a ajunge la aceasta armonie avem nevoie de toate experientele prin care trecem si care trec una dupa alta, sa ne luam intelegeri si intelepciune din fiecare si … sa le lasam sa treaca. Asta nu inseamna deloc sa ramanem intepeniti sau izolati, ci sa ne conducem pe noi in viata cu „ajustari blande” – cum imi spunea instructorul de la scoala de soferi.
Imi aduc aminte cum la primele ore de conducere trageam brusc de volan in stanga sau in dreapta cand vedeam ca drumul o lua spre stanga sau spre dreapta sau cand aveam de ocolit o groapa mica. Atunci, instructorul mi-a explicat: „soseaua pe care mergi acum este ca viata ta, daca te duci brusc in stanga sau in dreapta este posibil sa te ranesti. Fa ajustari blande cu volanul ca sa urmezi drumul, nu ai nevoie de forta, pentru ca ea te va scoate de pe drum„.
Intelepciune nu cred ca inseamna mai multe informatii sau toate informatiile pana la o anumita varsta, ci toate la timpul lor potrivit.
Mult mai util cred ca ne este sa renuntam din cand in cand la obsesia de a cerceta cu incapatanare toate motivele pentru care se intampla ceva si a accepta ce ni se ofera, ca sa lasam sa creasca in noi, firesc, intelegerea.
Pentru partea practica:
zoia.ro/tabara-alege-sa-fii-tu/
Te imbratisez cu drag,
Zoia