Vrei iubire in viata ta!
Vrei sa fii iubit toata viata!
Vrei sa stie toti ca ai nevoie de iubire!
Vrei sa-ti fie satisfacuta nevoia de iubire!
Cu toate astea, eviti sa te uiti si sa recunosti ca porti in tine multe suferinte. Crezi ca doar daca esti iubit de altcineva dispare suferinta? Nu! E ca si cum le-ai spune altora „Iubiti-ma orgolios si fricos!”, dar tu nu iubesti orgoliosii si fricosii, ba chiar te enerveaza. Tu iubesti oamenii echilibrati, integri, armoniosi.
Inflorirea iubirii adevarate urmeaza firesc dupa ce, in sufletul tau a inmugurit acceptarea de sine.
Pentru mintea noastra rationala e delicat sa accepte acceptarea pentru ca nu exista tehnici si metode de acceptare de sine.
Acceptarea de sine vine din obisnuinta de a ne observa pe noi insine cu cea mai mare atentie si onestitate. Bogatia pe care o aduce in vietile noastre este cu atat mai mare cu cat mai onesti suntem cand avem curaj sa acceptam si ceea ce este inacceptabil.
Este o mare durere sa ne privim acele parti din noi care sunt vorbite de rau de catre toti ceilalti oameni. E o suferinta cumplita sa recunosti fie si numai in fata ta frica, orgoliul, lasitatea, mandria, furia, agresivitatea, obsesia, intoleranta, inertia si toate celelalte. De ce? Pentru ca nu stii ce comori placute sufletului ascund toate suferintele vietii.
Accepta intai. Accepta sa te uiti cu mare curaj la tot ce nu-ti place in tine. Accepta tot ce gasesti acolo. Accepta tot ce poti si tot ce nu poti. Accepta chiar si neputinta de a te uita la toate acestea, dar nu renunta sa faci cate un pas spre tine in fiecare zi.
Zi dupa zi te vei simti tot mai bine cu tine, oriunde ai fi, oricine ar fi langa tine. Zi dupa zi vezi cum dispare dorinta de judecare a celorlalti. Zi dupa zi observi cum iti dispare iritarea si ranchiuna ce-ti furau energia. Zi dupa zi incepi sa te bucuri pentru ca nu te mai ingrijorezi pentru fiecare secunda viitoare a vietii tale. Zi dupa zi inveti sa accepti chiar si faptul ca toti iti spun ca esti nefiresc de fericit pentru un pamantean.Zi dupa zi realizezi ca acceptandu-te tot mai mult pe tine, pe ceilalti si viata asa cum este, tot mai multa iubire vei simti in sufletul tau si…zi dupa zi, vei primi tot mai multa iubire.
Este un proces pe care fie si numai cand il privesti iti aduce o mare bucurie in suflet si stii ce inseamna iubirea.
Sa privesti procesul prin care un om trece de la suferinta la acceptarea de sine si apoi la iubire, e ca si cum ai avea destula rabdare sa vezi cum dintr-un mugur apare un boboc si apoi infloreste cea mai frumoasa floare.
Fii pregatit sa te simti total zdruncitat de tot ceea ce vezi ca face viata dintr-un om, de toate suferintele pe care i le scoate in cale ca sa-i testeze acceptarea si sa-l invete iubirea. Fii pregatit sa vezi lupte aprige intre ego si iubire, nu doar la altii, ci si in tine.
Dar, fii pregatit sa vezi inca de la inceput frumusetea omului in tot procesul sau spre gasirea acceptarii si iubirii.
Omul este nespus de frumos pe calea sa spre cunoasterea si trairea iubirii. Este frumos ca un copil care se joaca, invata si creste. Noua, oamenilor mari, ne este greu sa ne mai jucam pentru ca avem impresia ca am crescut destul si nu mai avem ce sa invatam.
Joaca-te si invata acceptarea!
Cu iubire,
Zoia